vineri, 7 martie 2014

cum și de ce am scris marin preda și mitul omului nou.episodul 5, ultimul

apariția acestei istorii era foarte așteptată, așa că a produs furie, dezamăgire mai multă decât satisfacție printre autorii de poezie, proză și critică literară/ eseu nemulțumiți de cum s-au/nu s-au regăsit acolo.
am să mă refer doar la articolul nicoletei sălcudeanu din blog.revista cultura .ro.
"Din toată exegeza consacrată lui Preda, istoricul "receptării" îi decupează mai cu deosebire pe I. Negoițescu, Gh. Grigurcu, S. Damian, și pe... George Geacăr. Aceștia, angajați fiind, de bună seamă, în realizarea unei "revizuri serioase", ostășești...
... Astfel că, după 89, teleologic și miraculos, vine George Geacăr și pune degetul pe rană: vocea supratextuală din Moromeții aparține realismului-socialist."
m-a pus nițel pe gânduri articolul d-nei nicoleta. revizuire serioasă, ostășească?
teleologic și miraculos, vine george geacăr?
ce-o fi vrând să spună d-na nicoleta? adânc, prea adânc.
impresia mea este că nicoleta sălcudeanu n-a citit eseul meu. dacă l-ar fi citit, ar fi observat că nu spun doar atât. spun că vocea supratextuală cu origini în realismul-socialist este firavă în moromeții I, mai puternică apoi, și nu-l va părăsi niciodată pe autor până la ultima carte. a deranjat-o însă citarea din el, luarea lui în seamă în istoria critică... părerea d-ei este că nu trebuie să ne pierdem timpul cu revizuiri ale literaturii scrise sub comunism, nici măcar după căderea comunismului.
am notat aici numai opinia nicoletei sălcudeanu pt că e o sinteză a celorlalte de la categoria așa nu.
eseul meu și-a văzut de treabă cu sau fără aprobarea ex catedra a cuiva sau a altcuiva. figurează în bibliografii pt doctorate, este citat când se vorbește/ se scrie despre preda etc. am găsit pe internet asemenea lucrări semnate de angela serdean, (coord. științific cornel moraru), vlad nistor (coord. științific iulian boldu), precum și un articol marin preda în diaspora micului paris, semnat de lucia postelnicu-pop, apărut pe www.estica.eu. cărțile estului VII:
"cele două volume ale moromeților sunt ilustrative: comparate par scrise de autori diferiți, chiar amprenta stilistică fiind estompată. e semn sigur că fuga de canon, dublată de teama de a nu trezi reacții coercitive, poate genera eșecul...
condiție a supraviețuirii, regula curajului limitat (numită astfel de george geacăr în eseul marin preda și mitul omului nou) conduce și acțiunea romanului marele singuratic."

un singur lucru mai am de adăugat. în 1927, la mai puțin de zece ani de la preluarea puterii de către bolșevici în rusia sovietică, apărea romanul douăsprezece scaune, de ilf și petrov. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu