s-au făcut măricei, sunt dolofani şi prostuţi, se împiedică în orice şi cad. dimineaţa îi văd de la fereastră dormind în iarbă, în acelaşi loc unde zăceau sub rafalele de ploaie când au fost furtuni.
mama lor te supraveghează cu grijă dacă vrei să te joci cu puii ei, deşi mare lucru n-ar putea face. ei sunt foarte dornici de joacă, dar cred că ştiu deja că lumea nu e făcută pt asta. în timpul furtunilor, ea nu s-a priceput să le găsească vreun adăpost ceva. stăteau cu toţii, mamă şi pui, sub torentele incredibile, sub cer. ea nu scotea niciun sunet, ei însă scânceau, ţipau din când în când, cum poate să fie aşa rău cel care varsă atâta apă rece şi frig peste ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu