luni, 27 decembrie 2010

salut, vecine de blog!

dacă aş fi rămas la ţară m-aş fi ocupat de grădină, de acareturi, de pogoanele din câmp.
aşa, mă ocup de blogul ăsta. intru de dimineaţă, văd cine a mai citit şi ce, postez (sau nu) ceva nou, citesc blogurile pe care le urmăresc.
cam ce face şi un om de la sat.
internetul ne-a întors la satul universal.
nu chiar în satul tradiţional, conservator, despre care vorbeşte atât de pătimaş un romancier viguros (fragil înlăuntru!) ca şerban tomşa.
suntem în era comunicării, totuşi.

2 comentarii:

  1. Frumos zis, „satul universal”...Când trăiești într-un sat din România de azi, net-ul este un fel de poiană a oamenilor care vor să comunice, ascunzându-și, de cele mai multe ori, chipurile... Prietenii vechi, cum suntem noi, se regăsesc, dar ne apropiem și de oameni cărora nu le vedem decât mintea... Avem atâția amici pe care nu-i vom privi niciodată în față... Odată intrați aici, nu vom mai ieși niciodată cu adevărat, așa cum Hans Castorp al lui Mann nu putea să mai părăsească sanatoriul...
    Îți doresc SĂRBĂTORI FERICITE ȘI UN AN NOU PLIN DE BUCURII !
    Te îmbrățișez.

    RăspundețiȘtergere
  2. satul planetar, da...
    eu as vrea un oraş planetar, dacă s-ar putea. nu m-am simtit în regulă la ţară, nici tu văd că nu te simţi bine, nici bietul marin preda nu.
    adică, să ne înţelegem, dacă eşti aproape de un oraş şi ai o maşină nu e nicio pbl, poate e chiar mai misto.
    dar satul românesc de azi n-are absolut nimic, nu e nici satul de altadată (hi hi, lui topârceanu nu-i plăcea nici atunci!), nici vreun banlieu, e destul de sinistruţ.

    RăspundețiȘtergere