miercuri, 29 decembrie 2010

rece şi liniştit

Îşi plecă repede ochii, puse palmele întinse pe genunchi şi se pregăti să asculte. Tihon  cită pasajul:
"Îngerului bisericii din Laodicea scrie-i: Acestea zice Amin, martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: 
Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura mea. Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit, şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns şi sărac şi orb şi gol!"


n-am să pot fi fierbinte niciodată, mi-am spus. să fiu rece măcar.

aveam, mai mult sau mai puţin, ani douăzeci. la scurt timp, după ce citisem demonii am găsit pe strada (ei! stradă. pe drum, totuşi pe şosea, cred) o biblie hărtănită, adică fără coperţile alea de plastic, în rest, aproape întreagă. o aruncase cineva, probabil, şi o găsisem eu. trebuie să fii orb să nu vezi cum se petrec lucrurile.
am căutat imediat apocalipsa. am citit pasajul şi apoi n-a mai fost nevoie să-l citesc, îl ştiam pe dinafară.

să fiu rece, să nu mă verse din gura lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu